Propunem oficialităților locale modificarea a două denumiri a unor locuri din cadrul municipiului Cluj-Napoca. Astfel, sugerăm ca Parcul Central să fie denumit Parcul Ioan-Paul II, iar piața care poartă numele marxist-comunistului Karl Liebknecht să devină Piața Grigore Vieru. În susținerea acestor inițiative aducem următoarele argumente:

1. Pontificatul lui Ioan Paul II, al primului papă slav din istorie, a avut o semnificație deosebită prin actualitatea de relansare a mesajului creștin în lume, punându-și prin aceasta activitate amprenta asupra schimbărilor politice din ultimele decenii ale secolului XX și având în centrul lor prabușirea comunismului. Fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov afirma ca “fară acest Papă nu se poate ințelege ce s-a intâmplat în Europa la sfârșitul anilor optzeci”.

Multe și mari sunt caracteristicile pontificatului Papei Ioan-Paul al II-lea. A fost cel mai activ Papa din istorie; după ce a contribuit la prabusirea totalitarismului socialist (incepând cu Polonia natală), apară cu aceeași forță drepturile omului, combate excesele capitalismului, aratând că înfrângerea comunismului nu justifică dominația necontrolată a capitalului asupra oamenilor și popoarelor, se opune războaielor din Golf, din fosta Yugoslavie sau din Irak. Recunoaște că au fost și momente întunecate în istoria Bisericii (Inchiziția, anti-iudaismul), momente pentru care isi cere iertare in numele Bisericii. Primul Papa care vizitează o țară majoritar ortodoxă (România, mai 1999) a fost prin excelență un Papa misionar, prezența și cuvântul său electrizând și unind multimile imense de participanți. Ioan-Paul al II-lea și-a exercitat influența binefacătoare și în afara Bisericii; a vizitat Cuba comunistă (iar printre rezultatele acestei vizite se regasește și intrarea în legalitate a Craciunului și Paștilor); i-a numit pe musulmani si pe evrei frati, depune o scrisoare la Zidul Plângerii din Ierusalim în care cere iertare pentru excesele facute față de evrei. De asemenea, s-a opus cu fermitate regimurilor fundamentaliste.

Roadele activitatii sale nu vor fi uitate niciodată. Acesta este un nou motiv pentru a ne reaminti aprecierea lui Al. Soljenitin: “alegerea lui Karol Wojtyla ca Papă este singurul lucru bun care s-a întâmplat omenirii în secolul XX”. Deși a aparținut Bisericii Catolice și lumii creștine, prin mesajul său de iubire, iertare și pace el a aparținut, și aparține tuturor. Nu intâmplător s-a demarat procedura sanctificarii sale. Iar unul dintre argumente ar fi tocmai eficiența mesajului sau christianic de iubire, unitate și pace.

2. Veritabilă stea a românismului, Grigore Vieru s-a născut pe data de 14 februarie 1935, în localitatea Pererita, fostul judeţ Hotin, pe teritoriul actualei Republici Moldova. Debutul său editorial îl consemnăm în 1957. Anul 1973 consemnează regăsirea poetului cu patria, în urma unei vizite în România care îi va influenţa decisiv viaţa şi activitatea. “Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul” mărturisea poetul ulterior. Odată cu destrămarea Uniunii Sovietice şi obţinerea independenţei Basarabiei (în opinia sa, “un copil înfăşurat în sârmă ghimpată”), Grigore Vieru va deveni un neostenit luptător pentru cauza românismului de peste Prut şi un militant pentru fireasca unire a tuturor românilor în teritoriul aceluiaşi stat. Alături de soţii Teodorovici (trecuţi în eternitate în 1992 tot în urma unui misterios accident rutier) a însufleţit inimile a milioane de români prin celebrele balade despre Eminescu, limba română şi destinul tragic al unui popor condamnat să trăiască separat. Activitatea sa nu a trecut neobservată în ţara mamă, fiind ales membru de onoare al Academiei Române şi fiindu-i decernate numeroase distincţii. În iarna anului 2005 Vieru a suferit un accident suspect care putea să îi curme viaţa, incident despre care poetul s-a declarat convins că nu fusese întâmplător…pentru ca pe 18 ianuarie 2009, inima sa să înceteze a mai bate, tot în urma unui accident rutier, petrecut cu două zile înainte, tocmai când (ironia sorţii sau nu?) se întorcea de la o manifestare dedicată zilei lui Mihai Eminescu. Chiar dacă ne-a părăsit prematur, opera maestrului Vieru va dăinui pururea, odată cu intrarea poetului în pantheonul culturii române şi universale.

9 septembrie 2010
Dr. Mihai Cucerzan

Simbol al luptei anti-comuniste, Ion Diaconescu a fost membru al Partidului Național Țărănesc începând cu anul 1936 până la desființarea partidului de autoritățile comuniste, în 1947. După Revoluția din 1989, s-a remarcat alături de Corneliu Coposu și Ion Rațiu în reconstrucția PNȚCD.

În timpul regimului comunist a fost deținut politic timp de 17 ani (1947 – 1964).

La mulți ani, Domnule Președinte!

25 august 2010
Dr. Mihai Cucerzan

Efectele acestui demers sunt reprezentate de executarea zidurilor de apărare, a porţilor şi a bastioanelor care le flancau. După șase secole, actualmente devenite atracții turistice, sunt vizibile anumite secțiuni din zidurile de apărare precum și Bastionul Croitorilor. De asemenea, datorită acestui decret regal, Clujul a devenit un important centru intelectual și economic.

În concluzie, actul din 1405 reprezintă pentru Cluj un moment de referință care a influențat decisiv istoria urbei de pe Someș.

Propunem ca memoria regelui Sigismund de Luxemburg să fie marcată la Cluj prin oferirea numelui său unei străzi din centrul istoric, iar momentul 1405 să intre în conștiința civică a urbei prin organizarea Zilelor Orașului pe data de 2 iulie, data la care Clujul a fost declarat oraș liber.

25 august 2010
Mihai Cucerzan

În acea zi, a cărei semnificație a fost confiscată de comuniști, mareşalul Ion Antonescu, conducătorul României în intervalul 6 septembrie 1940 – 23 august 1944 a fost destituit iar România a întors armele împotriva Germaniei naziste, țară căreia îi oferise un sprijin substanţial în „Cruciada împotriva comunismului”.

Prin sacrificarea lui Antonescu, România a încercat rezolvarea unei situații disperate determinate de iminenta înfrângere a aliaților germani și a scurtat durata războiului cu aproximativ 6 luni, fiind salvate și numeroase vieți omenești.

Autoritățile române au datoria de a cere forurilor europene condamnarea Pactul Ribbentrop-Molotov și a efectelor sale încă vizibile.

De asemenea, se impune o reabilitare parțială a patriotului Ion Antonescu, care, într-un context diplomatic deosebit de dificil, conștient de pericolul bolșevizării țării, a partizanat cu criminalul regim nazist având ca justificare refacerea României Mari, prin redobândirea Transilvaniei de Nord-Est şi recucerirea Basarabiei.

Față de memoria lui Antonescu, România are datoria de a întinde o mână, preluând gestul simbolic al marelui spirit democratic Iuliu Maniu în cadrul procesului fostului mareșal.

23 august 2010
Mihai Cucerzan

2. Salubrizarea Canalului Morii, canal devenit un focar de infecție.

3. Oferirea unui răspuns la scrisoarea deschisă adresată Primăriei și Consiliului Local pe data de 10 februarie a.c. în legătură cu amplasarea busturilor lui Corneliu Coposu și Ion Rațiu în Cluj-Napoca, solicitare la care nu s-a primit răspuns.

4. Prezentarea situației grupului statuar Matia Corvin, a cărui perioadă de reabilitare a depășit de două ori perioada de realizare efectivă a statuii (1900-1902).

5. Luarea unor măsuri în privința vehiculelor care depășesc limitele impuse de legislație în privința poluării fonice. În acest sens sugerăm realizarea unei piste în afara localității, circuit destinat în special motocicliștilor deținători de vehicule de mare putere care se remarcă prin abuzul fonic din oraș.

6. Motivarea alocării din bugetul local a unei importante sume în vederea finanțării unei formații al cărei basist deține și calitatatea de consilier local.

11 august 2010
Mihai Cucerzan

Clip video realizat de Mihai Cucerzan

Care este explicația acestor îngrijorătoare date? De ce românii ar realege un dictator după ce în urmă cu două decenii au preferat să iasă în stradă manifestând, cu pieptul descoperit în fața gloanțelor, împotriva acestuia?

Principala explicație rezidă în votul negativ adresat actualei clase politice. După ce au trăit criza comunismului, românii o trăiesc pe aceea a capitalimului. Românii au văzut fața urâtă a sistemului politic democratic, aplicat prost de aceeași nomenclaturiști care după 1989 au schimbat culoarea, dar nu și năravurile, a căror politicianism ieftin de tip neo-fanariot s-a dovedit incapabil de o administrare eficientă a țării. Pericolul este confuzia dintre sistemele politice și reprezentanții acestora; democrația din România nu trebuie confundată cu reprezentanții acesteia de după Revoluție. Regretarea unui regim criminal, precum cel comunist, poate lesne derapa într-un atac periculos la adresa libertății și democrației.

La 20 de ani de la Revoluție ne-am ales cu libertatea (pe care nu au știut să o folosim), cu alegerile libere (de care ne-am săturat, fiind înșelați cu nerușinare la toate scrutinurile de politicieni), cu integrarea europeană (pe care am făcut-o nepregătiți și în urma căreia am devenit un sponsor – incapabil de a atrage fondurile U.E., o piață de desfacere și o sursă de forță de muncă umilă, ieftină și bine calificată).

La 20 de ani după Revoluție clasa politică a scos din rândul ei pe banda rulantă miliardari, însă s-au construit sub 150 de km de autostradă. S-a vândut aproape tot ce s-a putut vinde, a mai rămas aurul de la Roșia Montană, care are și el clienții lui, evident în condiții de exploatare de tip colonial.

În aceste condiții, alarmanta realegere a unui Ceaușescu nu pare întâmplătoare.

27 iulie 2010
Mihai Cucerzan

De peste două decenii activitatea predilectă a domnului Tökes a constat în defăimarea nestingherită a statului și poporului român, propagarea unor minciuni halucinante, de domeniul patologicului (vezi L. Tökes: “Situaţia ungurilor din România de azi nu are decît un singur echivalent în istorie: situaţia evreilor în Germania nazistă”) sau incitarea permanentă la segregare și ură interetnică.

După ce, tolerat de autorități, și-a făcut o obișnuință din încălcarea Contituției, a fost recent gratulat, cu complicitatea iresponsabilă a celor 11 europarlamentari PDL, în calitatea de vicepreședinte al Parlamentului European, acolo de unde își va putea revărsa, din calitatea de reprezentant al României, “dragostea frățească” față de semeni și în special față de români. Ultima sa declarație scandaloasă este o dovadă în acest sens.

În aceste momente dificile așteptam, inclusiv de la politicianul Tökes soluții viabile în legătură cu depășirea crizei, care îî afecteaza deopotrivă atât pe români, cât și pe maghiari sau secui. Nu de lupte interetnice avem nevoie, ci de soluții. Din păcate, Tokes nu se dovedește capabil să depășească retorica xenofobă prin care s-a afirmat.

Dacă vor ieși în stradă, atât românii cât și maghiarii, nu o vor face pentru a solucita segregare etnică și autonomie teritorială ci pentru a trage la răspundere clasa politică responsabilă de dezastrul țării. Iar printre acesti politicieni se numără și Tokes, episcopul urii.

Mihai Cucerzan

În ceea ce privește participarea la ședințele în plen, doar 5 europarlamentari români din cei 33 se pot lăuda cu o prezență de 100%. Aceștia sunt Elena Oana Antonescu, George Cutaș. Iosif Matula, Cristian Preda și Csaba Sogor. La polul opus se află Adina Vălean (cu o participare de 69,09%). Parlamentarii PRM ocupă ultimele poziții în clasamentul participărilor la ședințe (C.V.Tudor – poziția 733, respectiv Becali – 736, ultima poziție).

In privința discursurilor ținute în plen, pe primul loc se află Silvia Țicău cu 113 discursuri, iar pe locul doi o regăsim pe Elena Băsescu cu 78 de discursuri. Pe poziții fruntașe se mai află și Cristian Preda cu 63 de discursuri. În partea inferioară a clasamentului îi regăsim pe Traian Ungureanu, Gigi Becali, Vadim Tudor sau Norica Nicolai.

În clasamentul activității parlamentare reprezentate de realizarea de moțiuni, amendamente, opinii și interpelări, cel mai activ europarlamentar român a fost Cristian Preda cu 72 de moțiuni propuse, 1 opinie exprimată, 9 interpelări și 20 de amendamente. El e urmat de Monica Macovei, Adrian Severin, Renate Weber și Elena Băsescu (care deține 17 moțiuni, 8 interpelări și 19 amendamente). O activitate modestă prezintă Iuliu Winkler (o moțiune și 2 interpelări și 6 amendamente), Norica Nicolai (1 moțiune, 3 interpelări și 13 amendamente), Theodor Stolojan (2 moțiuni și 4 amendamente), Gigi Becali și Vadim Tudor care nu au întreprins nicio activitate de acest gen.

În ceea ce privește partidele politice, PDL-ul a fost cel mai activ, urmat de PSD și PNL.

Mihai Cucerzan

“La 20 de ani de la aşa-zisa revoluţie, oamenii sunt mai săraci decât înainte 1990, industria românească, exceptând unele întreprinderi cu capital majoritar străin care exportă profitul, este falimentară iar agricultura nu acoperă decât 30% din necesarul intern de alimente, cu toate că potenţialul este uriaş”, se arată în moţiunea liderului ţărănist. “Vreau să cred că împreună cu dumneavoastră vom da acel semnal de revigorare, de întinerire, de viaţă în PNŢCD pentru oricine vrea să vadă un spirit nou, curat şi o speranţă pentru România, dar mai ales pentru acest partid istoric”, a declarat el.

De asemenea, național-țărăniştii au votat o rezoluţie propusă de Pavelescu, conform căreia Congresul PNŢCD hotărăşte declanşarea campaniei electorale pentru alegerile locale din 2012.

In schimb, PNŢCD – aripa Radu Sărbu consideră “nul de drept” congresul de sâmbătă. “Aşa-zisul congres al PNŢCD nu va avea altă consecinţă decât prelungirea proceselor în care Marian Miluţ a târât partidul”, afirmă Radu Sârbu într-un comunicat.

Biroul de presă