De asemenea, din punct de vedere mistic, în fața Divinității, Majestetea Sa Mihai I a fost uns și binecuvântat de către Biserică în calitate de Rege al României, iar acest act reprezintă un legământ sacru care a fost desființat de teroarea ocupației bolșevice.

Așadar, la 30 decembrie 1947, comuniștii au rupt un legământ consfințit de către Biserică și prin urmare, în spiritul adevărului și dreptății, solicităm Prea-Fericirii Voastre condamnarea publică a acestui moment printr-o decizie a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Biserica are datoria sfântă să lupte pentru biruința adevărului, dreptății și binelui în lupta cu minciuna, nedreptatea și răul.

Cu speranța unui răspuns favorabil, Vă asigurăm de întreaga noastră considerație și Vă urăm un An Nou binecuvântat.

Secretar general PNŢCD Cluj,
Dr. Mihai Cucerzan

Afirmăm:

1. Idealul nostru nestrămutat de a clădi o lume bazată pe principiile umanismului creştin, dreaptă pentru toţi cei drepţi şi justă pentru cei care greşesc.
2. Dorinţa noastră de a ne alege singuri destinul şi conducătorii, indiferent care ar fi vrerea şi interesul stăpânilor vremii, în baza unei tradiţii istorice de luptă pentru libertate şi democraţie.
3. Dreptul nostru inalienabil de a ne exprima liberi opţiunea politică şi viziunea privind viitorul României şi al lumii în care trăim.
4. Dorinţa noastră de reconciliere cu trecutul recent şi iertare faţă de cei care au greşit.

Cerem:

1. Recunoaşterea dreptului de a ne alege singuri conducătorii şi neimixtiunea decidenţilor vremii în justiţie.
2. Recunoaşterea individualităţii, integrităţii şi unităţii partidului nostru, un partid care nu a mai fost prigonit mai mult ca acum decât în anii totalitarismului fascist sau comunist.

Înţelegem să renunţăm la orgolii personale pentru a putea contribui la binele comun, într-un singur PNŢCD, cerându-le şi fraţilor noştri dezbinaţi să se lepede de ură, într-un moment în care România are nevoie de PNŢCD.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Paul-Sorin Tița

Alături de alte carențe organizatorice, considerăm că este impardonabil și fără precedent gestul amfitrionilor evenimentului de a nu permite reprezentanților PNȚCD posibilitatea de a depune o coroană de flori în cadrul ceremoniei desfășurate la Cluj, în condițiile în care partidul și-a anunțat intenția în acest sens.

În calitatea sa de continuator al Partidului Național Român – artizanul Unirii din 1 Decembrie 1918 de la Alba – Iulia, PNȚCD ar fi fost primul partid care ar fi avut îndreptățirea morală de a-și fi manifestat recunoștința față de iluștrii săi înaintași.

Acest gest rușinos nu a fost o sfidare doar la adresa PNȚCD, ci și a istoriei României și a înfăptuitorilor Unirii: Iuliu Maniu (a cărui amintire, în viziunea autorităților locale post-decembriste, nu merită un bust tocmai în Clujul natal), Alexandru Vaida-Voevod, Vasile Goldiș, Ștefan Cicio-Pop sau Gheorghe Pop de Băsești.

Solicităm explicații în legătură cu acest incident, alături de scuze publice din partea organizatorilor.

Biroul de presa al PNTCD Cluj

Acum, la 15 ani de la dispariţia sa, ne întrebăm dacă testamentul său politic s-a împlinit.

Din nefericire, doar o parte din idealurile pentru care a luptat Seniorul au fost realizate. Astfel, România a devenit un stat democratic, integrat în organismele europene şi euro-atlantice, iar crimele comunismului au fost recunoscute şi condamnate.

Din păcate, satul şi ţăranul român continuă să fie în suferinţă, lustraţia şi unitatea naţională a tuturor românilor nu s-au realizat, doctrina creştin-democrată nu a reuşit să se impună, iar România nu a revenit la forma de stat monarhică. De asemenea, modelul de om politic pe care l-a oferit – bazat pe caracter, patriotism sincer, fermitate în concepţii şi refuz de a tranzacţiona principii – nu a fost preluat de actualii politicieni, care prin cunoscutele lor atribute, ne-au înfundat într-o alarmantă criză morală şi materială.

Ca expresie a lipsei de recunoaştere faţă de moştenirea oferită acestei ţări de către Senior, iniţiativa de a i se construi un bust în Cluj, urbe care l-a format academic şi politic, nu s-a învrednicit, la aproape un an de la lansarea ei, de nici măcar un răspuns din partea autorităţilor.

Mihai Cucerzan

La 91 de ani de la înființarea Universității Cluj solicităm ca numele noului stadion să fie atribuit lui Iuliu Hațieganu, fondatorul clubului

Salutăm împlinirea a 91 de ani de la înființarea clubului Universitatea Cluj. Înființat în 1919, clubul a fost și rămâne un simbol al mișcării sportive transilvănene, al intelectualității românești și studențimii clujene, iar frumosul său trecut ne arată că numeroasele vicisitudini din îndelungata sa istorie nu au reușit să-l destrame.

Această sărbătoare ne obligă să ne reamintim de doctorul Iuliu Hațieganu, personalitate de seamă a medicinei românești și fondatorul clubului universitar. Ceea ce se omite să se spună în legătură cu părintele spiritual al Universității este că a fost un membru de marcă al partidului nostru și datorită convingerilor sale politice național-țăraniste a fost pe nedrept marginalizat și solit să se retragă prematur din activitate.

În acerst sens, le propunem autorităților locale și conducerii clubului ca numele noului stadion al Universității sa fie atribuit profesorului Iuliu Hațieganu, ca un simbol al recunoașterii activității părintelui clubului universitar.

Mihai Cucerzan

Propunem oficialităților locale modificarea a două denumiri a unor locuri din cadrul municipiului Cluj-Napoca. Astfel, sugerăm ca Parcul Central să fie denumit Parcul Ioan-Paul II, iar piața care poartă numele marxist-comunistului Karl Liebknecht să devină Piața Grigore Vieru. În susținerea acestor inițiative aducem următoarele argumente:

1. Pontificatul lui Ioan Paul II, al primului papă slav din istorie, a avut o semnificație deosebită prin actualitatea de relansare a mesajului creștin în lume, punându-și prin aceasta activitate amprenta asupra schimbărilor politice din ultimele decenii ale secolului XX și având în centrul lor prabușirea comunismului. Fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov afirma ca “fară acest Papă nu se poate ințelege ce s-a intâmplat în Europa la sfârșitul anilor optzeci”.

Multe și mari sunt caracteristicile pontificatului Papei Ioan-Paul al II-lea. A fost cel mai activ Papa din istorie; după ce a contribuit la prabusirea totalitarismului socialist (incepând cu Polonia natală), apară cu aceeași forță drepturile omului, combate excesele capitalismului, aratând că înfrângerea comunismului nu justifică dominația necontrolată a capitalului asupra oamenilor și popoarelor, se opune războaielor din Golf, din fosta Yugoslavie sau din Irak. Recunoaște că au fost și momente întunecate în istoria Bisericii (Inchiziția, anti-iudaismul), momente pentru care isi cere iertare in numele Bisericii. Primul Papa care vizitează o țară majoritar ortodoxă (România, mai 1999) a fost prin excelență un Papa misionar, prezența și cuvântul său electrizând și unind multimile imense de participanți. Ioan-Paul al II-lea și-a exercitat influența binefacătoare și în afara Bisericii; a vizitat Cuba comunistă (iar printre rezultatele acestei vizite se regasește și intrarea în legalitate a Craciunului și Paștilor); i-a numit pe musulmani si pe evrei frati, depune o scrisoare la Zidul Plângerii din Ierusalim în care cere iertare pentru excesele facute față de evrei. De asemenea, s-a opus cu fermitate regimurilor fundamentaliste.

Roadele activitatii sale nu vor fi uitate niciodată. Acesta este un nou motiv pentru a ne reaminti aprecierea lui Al. Soljenitin: “alegerea lui Karol Wojtyla ca Papă este singurul lucru bun care s-a întâmplat omenirii în secolul XX”. Deși a aparținut Bisericii Catolice și lumii creștine, prin mesajul său de iubire, iertare și pace el a aparținut, și aparține tuturor. Nu intâmplător s-a demarat procedura sanctificarii sale. Iar unul dintre argumente ar fi tocmai eficiența mesajului sau christianic de iubire, unitate și pace.

2. Veritabilă stea a românismului, Grigore Vieru s-a născut pe data de 14 februarie 1935, în localitatea Pererita, fostul judeţ Hotin, pe teritoriul actualei Republici Moldova. Debutul său editorial îl consemnăm în 1957. Anul 1973 consemnează regăsirea poetului cu patria, în urma unei vizite în România care îi va influenţa decisiv viaţa şi activitatea. “Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul” mărturisea poetul ulterior. Odată cu destrămarea Uniunii Sovietice şi obţinerea independenţei Basarabiei (în opinia sa, “un copil înfăşurat în sârmă ghimpată”), Grigore Vieru va deveni un neostenit luptător pentru cauza românismului de peste Prut şi un militant pentru fireasca unire a tuturor românilor în teritoriul aceluiaşi stat. Alături de soţii Teodorovici (trecuţi în eternitate în 1992 tot în urma unui misterios accident rutier) a însufleţit inimile a milioane de români prin celebrele balade despre Eminescu, limba română şi destinul tragic al unui popor condamnat să trăiască separat. Activitatea sa nu a trecut neobservată în ţara mamă, fiind ales membru de onoare al Academiei Române şi fiindu-i decernate numeroase distincţii. În iarna anului 2005 Vieru a suferit un accident suspect care putea să îi curme viaţa, incident despre care poetul s-a declarat convins că nu fusese întâmplător…pentru ca pe 18 ianuarie 2009, inima sa să înceteze a mai bate, tot în urma unui accident rutier, petrecut cu două zile înainte, tocmai când (ironia sorţii sau nu?) se întorcea de la o manifestare dedicată zilei lui Mihai Eminescu. Chiar dacă ne-a părăsit prematur, opera maestrului Vieru va dăinui pururea, odată cu intrarea poetului în pantheonul culturii române şi universale.

9 septembrie 2010
Dr. Mihai Cucerzan

Simbol al luptei anti-comuniste, Ion Diaconescu a fost membru al Partidului Național Țărănesc începând cu anul 1936 până la desființarea partidului de autoritățile comuniste, în 1947. După Revoluția din 1989, s-a remarcat alături de Corneliu Coposu și Ion Rațiu în reconstrucția PNȚCD.

În timpul regimului comunist a fost deținut politic timp de 17 ani (1947 – 1964).

La mulți ani, Domnule Președinte!

25 august 2010
Dr. Mihai Cucerzan

2. Salubrizarea Canalului Morii, canal devenit un focar de infecție.

3. Oferirea unui răspuns la scrisoarea deschisă adresată Primăriei și Consiliului Local pe data de 10 februarie a.c. în legătură cu amplasarea busturilor lui Corneliu Coposu și Ion Rațiu în Cluj-Napoca, solicitare la care nu s-a primit răspuns.

4. Prezentarea situației grupului statuar Matia Corvin, a cărui perioadă de reabilitare a depășit de două ori perioada de realizare efectivă a statuii (1900-1902).

5. Luarea unor măsuri în privința vehiculelor care depășesc limitele impuse de legislație în privința poluării fonice. În acest sens sugerăm realizarea unei piste în afara localității, circuit destinat în special motocicliștilor deținători de vehicule de mare putere care se remarcă prin abuzul fonic din oraș.

6. Motivarea alocării din bugetul local a unei importante sume în vederea finanțării unei formații al cărei basist deține și calitatatea de consilier local.

11 august 2010
Mihai Cucerzan

“La 20 de ani de la aşa-zisa revoluţie, oamenii sunt mai săraci decât înainte 1990, industria românească, exceptând unele întreprinderi cu capital majoritar străin care exportă profitul, este falimentară iar agricultura nu acoperă decât 30% din necesarul intern de alimente, cu toate că potenţialul este uriaş”, se arată în moţiunea liderului ţărănist. “Vreau să cred că împreună cu dumneavoastră vom da acel semnal de revigorare, de întinerire, de viaţă în PNŢCD pentru oricine vrea să vadă un spirit nou, curat şi o speranţă pentru România, dar mai ales pentru acest partid istoric”, a declarat el.

De asemenea, național-țărăniştii au votat o rezoluţie propusă de Pavelescu, conform căreia Congresul PNŢCD hotărăşte declanşarea campaniei electorale pentru alegerile locale din 2012.

In schimb, PNŢCD – aripa Radu Sărbu consideră “nul de drept” congresul de sâmbătă. “Aşa-zisul congres al PNŢCD nu va avea altă consecinţă decât prelungirea proceselor în care Marian Miluţ a târât partidul”, afirmă Radu Sârbu într-un comunicat.

Biroul de presă

PNȚCD se află într-un moment decisiv. Prin anumite decizii înțelepte poate reveni pe scena politică întrucât românii s-au lămurit de calitatea politicienilor din celelalte partide. Aflat la răscruce de drumuri, partidul are posibilitatea alegerii următoarelor scenarii:

1) Exacerbarea conflictului intern prin continuarea sistemului aripilor. Continuarea sistemului nefast al conducerilor paralele, determinat de unele ambiții personale, va avea darul de perpetua vrajba și lipsa de viziune iar partidul, în loc să lupte cu adversarii politici externi, reprezentând o alternativă pentru electorat, va continua o păguboasă luptă de legitimizare internă. Peste ani, când instanțele vor decide un învingător, va fi poate prea târziu…Acesta este cel mai rău scenariu.

2) Organizarea unui congres comun de reunificare la care participă în competiție cele două tabere. Deși mai bună decât prima variantă, la rândul ei are multiple lipsuri, determinate de legitimizarea delegaților, precum și de faptul că între câștigători și perdanți se va continua mocnit conflictul intern.

3) Organizarea unui congres de unificare cu o singură moțiune, pe care să fie regăsiți reprezentanți ai ambelor tabere precum și alte personalități revenite în partid în acest moment important. Acest lucru ar elimina problema delegărilor de la congres, ar permite constituirea unui cadru stabil de conducere care ar putea garanta alegerile viitoare interne din teritoriu și în primul rând, ar oferi electoratului o alternativă, reprezentată de o grupare serioasă și unitară pusă în slujba națiunii și nu a conflictelor interne. Aceasta consider că este unica variantă care poate relansa PNȚCD-ul. Timpul îmi va da sau nu dreptate.

Dr. Mihai Cucerzan