După un deceniu de existență înafara structurilor parlamentare sau guvernamentale, partidul are actualmente șansa de a reveni în poziția din care își va putea realiza obiectivele pentru care a militat de peste 150 de ani. Nedreapta sa ieșire din prim-planul politicii a adus sistemului politic românesc un gol pe care îl resimțim acut astăzi. Creștin-democrația, doctrină liant între liberalism și socialism, reprezintă o alternativă viabilă, ale cărei efecte pozitive le ragăsim în majoritatea democrațiilor occidentale.
Dramaticul context actual al țării obligă orice entitate politică responsabilă la îndeplinirea unei îndatoriri fundamentale pe care și-a asumat-o în momentul constituirii – reprezentarea interesului binelui comun al poporului. Este lesne de înțeles că vor rămâne înafara scenei politice acele partide care se dovedesc incapabile de a transmite un mesaj credibil cu care electoratul să se identifice. PNȚCD nu face rabat de la această realitate elementară. În aceste momente, în partid, mai mult ca niciodată este necesară concordia. Dacă unii lideri nu vor trece peste orgolii personale mărunte și nu vor acționa unitar în servirea intereselor partidului și ale poporului român, PNȚCD va pierde și acest tren, probabil ultimul. Aceasta pentru că opinia publică nu va lua niciodată în considerare un partid aflat în conflict fratricid.

PNȚCD se află într-un moment decisiv. Prin anumite decizii înțelepte poate reveni pe scena politică întrucât românii s-au lămurit de calitatea politicienilor din celelalte partide. Aflat la răscruce de drumuri, partidul are posibilitatea alegerii următoarelor scenarii:

1) Exacerbarea conflictului intern prin continuarea sistemului aripilor. Continuarea sistemului nefast al conducerilor paralele, determinat de unele ambiții personale, va avea darul de perpetua vrajba și lipsa de viziune iar partidul, în loc să lupte cu adversarii politici externi, reprezentând o alternativă pentru electorat, va continua o păguboasă luptă de legitimizare internă. Peste ani, când instanțele vor decide un învingător, va fi poate prea târziu…Acesta este cel mai rău scenariu.

2) Organizarea unui congres comun de reunificare la care participă în competiție cele două tabere. Deși mai bună decât prima variantă, la rândul ei are multiple lipsuri, determinate de legitimizarea delegaților, precum și de faptul că între câștigători și perdanți se va continua mocnit conflictul intern.

3) Organizarea unui congres de unificare cu o singură moțiune, pe care să fie regăsiți reprezentanți ai ambelor tabere precum și alte personalități revenite în partid în acest moment important. Acest lucru ar elimina problema delegărilor de la congres, ar permite constituirea unui cadru stabil de conducere care ar putea garanta alegerile viitoare interne din teritoriu și în primul rând, ar oferi electoratului o alternativă, reprezentată de o grupare serioasă și unitară pusă în slujba națiunii și nu a conflictelor interne. Aceasta consider că este unica variantă care poate relansa PNȚCD-ul. Timpul îmi va da sau nu dreptate.

Dr. Mihai Cucerzan